Emisii poluanţi atmosferici

tipareste trimite pe mail

 Homepage

Detalii

Autor: APM Prahova,
Adăugat: 2012-09-24 15:17:41
Ultima actualizare: 2012-09-24 15:17:41

Emisii de poluanţi atmosferici

Scopul evaluării calităţii aerului este indentificarea şi cuantificarea potenţialelor consecinţe ale impactului poluanţilor atmosferici asupra mediului şi a sănătăţii umane.

Emisii de gaze cu efect acidifiant şi eutrofizant

Gazele cu efect acidifiant asupra atmosferei sunt dioxidul de sulf şi oxizii de azot. Aceste gaze, care rezultă în principal din arderea combustibililor fosili în instalaţii de ardere fixe (energetice, industriale), dar şi în transporturi, sunt gaze care pot persista de la câteva ore până la câteva zile în atmosferă, putând fi transportate la sute de kilometri distanţă de locul producerii. Aceşti compuşi sunt prezenţi în toată troposfera, deoarece dispersia lor şi a produşilor lor de transformare se produce cu extindere atât pe verticală cât şi pe orizontală, sub acţiunea vântului şi a mişcărilor verticale ale aerului.

Procesele de transformare pe care le suferă dioxidul de sulf şi oxizii de azot în atmosferă pot conduce, atunci când concentraţia acestora depăşeşte anumite niveluri critice, la acidifierea atmosferei, la căderea de precipitaţii acide, cu efecte negative asupra calităţii celorlalţi factori de mediu abiotici (apă, sol), ca şi asupra ecosistemelor şi sănătăţii umane.

Eutrofizarea este un fenomen care se datorează acumulării, peste un nivel considerat critic, a azotului nutritiv (compuşi cu azot de origine antropică implicaţi în circuitul azotului în natură, emişi în atmosferă sub forma oxizilor de azot şi amoniacului) într-un ecosistem, cu consecinţe negative asupra echilibrului ecologic.

Gazele cu efect eutrofizant sunt amoniacul şi oxizii de azot. Amoniacul provine în principal din sursele agricole. Unele cantităţi de amoniac, mai reduse, provin din diverse surse industriale, combustii etc.

Emisii de compuşi organici volatili nemetanici (NMVOC)

NMVOC sunt precursori ai poluanţilor oxidanţi din atmosferă, în principal ai ozonului troposferic.  Termenul „NMVOC” este o prescurtare provenita de la terminologia utilizată în engleza pentru o grupă de substanţe ce include compuşii organici volatili, cu excepţia metanului. Termenul „COV” este o prescurtare utilizată pentru grupa de substanţe ce include toţi compuşii organici volatili, inclusiv metanul.

Principalele surse de emisie a NMVOC sunt:

  • Instalaţiile care intră sub incidenţa Directivei 1999/13/CE (COV instalaţii), transpusă prin H.G. nr. 699/2003, cu modificările şi completările ulterioare (degresarea metalelor,lăcuirea mobilei la fabricile de mobilă, impregnarea lemnului cu creozot, aplicarea adezivilor la fabricile de încălţăminte, curăţarea chimică uscată, etc.)
  • Instalaţiile care intră sub incidenţa Directivei 94/63/CE (COV benzină) transpusă prin H.G. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare (terminalele şi depozitele de benzină şi instalaţiile aferente de încărcare-descărcare; containere mobile; staţiile de distribuţie a carburanţilor).
  • Alte surse: fabricarea de băuturi alcoolice distilate; arderea combustibililor fosili şi deşeurilor lemnoase pentru producerea energiei electrice şi termice; fabricarea berii, fabricarea pâinii; traficul rutier
  • Surse neindustriale: emisii foliare din agricultură, păşuni şi păduri

Emisii de metale grele

Metalele grele sunt compuşi care nu pot fi degradaţi pe cale naturală, având timp îndelungat de remanenţă în mediu, iar pe termen lung sunt periculoşi deoarece se pot acumula în lanţul trofic. Metalele grele pot proveni de la surse staţionare şi mobile: procese de ardere a combustibililor şi deşeurilor, procese tehnologice din metalurgia metalelor neferoase grele şi traficul rutier. Aceşti poluanţi pot provoca afecţiuni musculare, nervoase, digestive, stări generale de apatie; pot afecta procesul de dezvoltare al plantelor, împiedicând desfăşurarea normală a fotosintezei, respiraţiei sau transpiraţiei.

Emisii de poluanţi organici persistenţi (POPs)

POPs sunt substanţe chimice foarte stabile, care nu se descompun uşor în mediu (au o durată de viaţă de la câteva luni până la zeci de ani), se pot acumula în lanţurile trofice biologice, prezentând în consecinţă un grad ridicat de risc pentru om şi pentru viaţa sălbatică. POPs sunt compuşi organici de origine naturală sau antropică cu următoarele caracteristici:

  • sunt rezistenţi la degradarea în mediu;
  • au solubilitate scăzută în apă, dar ridicată în mediile grase şi în alcool;
  • pot fi transportaţi pe distanţe mari (circulă prin aer, apă, sol şi prin intermediul organismelor vii), inclusiv transfrontieră, depozitându-se departe de locul de origine;
  • se acumulează în sistemele terestre şi acvatice;
  • prezintă efecte acute şi cronice asupra sănătăţii umane şi speciilor animale.

Emisii de gaze cu efect de seră

Presiunile asupra echilibrului climatic al Pământului sunt legate de emisiile de gaze cu efect de seră, acele gaze a căror proprietate este de a absorbi radiaţiile infraroşii rezultate în urma încălzirii suprafeţei globului pământesc de către radiaţiile solare.

Cel mai important gaz cu efect de seră dintre gazele emise în atmosferă din procese naturale, ca şi din surse antropice, este dioxidul de carbon. Deşi cu un aport cantitativ mult mai mic faţă de dioxidul de carbon, la creşterea efectului de seră contribuie şi celelalte gaze emise din activităţi antropice, în funcţie de potenţialele lor specifice de gaz cu efect de seră. Astfel, potenţialul de gaz cu efect de seră al metanului este 21, iar al protoxidului de azot este 310, relativ la potenţialul de referinţă, egal cu 1, al dioxidului de carbon.

Principalele surse generatoare de gaze cu efect de seră sunt :

  • activităţile de producere a energiei electrice şi termice prin arderea combustibililor fosili;
  • arderi în industria de prelucrare
  • incinerarea deşeurilor, depozitarea deşeurilor
  • agricultura, în principal culturile cu fertilizatori
  • zootehnia – creşterea animalelor şi managementul dejecţiilor
  • pădurile şi păşunile
  • transporturile rutiere

Protocolul de la Kyoto nominalizează aceste gaze cu efect de seră, de provenienţă antropică, ca fiind: dioxid de carbon (CO2), metan (CH4), protoxid de azot (N2O), hidrofluorocarburi (HFC), perfluorocarburi (PFC), hexafluorură de sulf (SF6).

Protocolul prevede ca totalul emisiilor antropice de gaze cu efect de seră, exprimate în dioxid de carbon echivalent, să nu depăşească cantităţile atribuite ţărilor semnatare, calculate ca urmare a angajamentelor de limitare cantitativă şi de reducere a emisiei, în scopul reducerii cu cel puţin 5% a emisiilor globale în perioada de angajare 2008-2012 faţă de nivelul anului de referinţă (1990 sau un alt an de referinţă, stabilit de fiecare parte semnatară, conform precizărilor din  protocol).


X

Clic aici pentru a închide harta



Alegeți un județ de pe hartă pentru a fi redirecționat spre autoritatea locală.